CINE A OMORAT ALIMENTARMAS?

14 ani de tăcere. 14 ani de prăbușire. Iar la final: falimentul si predarea controlului.

1. Nu e doar faliment. E o întrebare de stat.

SA „Alimentarmas” nu s-a prăbușit peste noapte. A fost împinsa, an după an, spre ruina. Iar in tot acest timp, SFS si CNAS nu erau spectatori neputincioși. Erau creditori importanți. Aveau informație. Aveau vot. Aveau pârghii. Aveau obligația sa vadă. Sa întrebe. Sa intervină. Sa oprească. In schimb, ceea ce se vede din acte este altceva: o tăcere lunga si grea, urmata de faliment.

2. Totul a început cu „redresarea”

In 21.12.2007 a fost inițiata perioada de observație. In 20.03.2008 a fost pornit procesul de insolvabilitate. In 25.03.2009 a fost confirmata procedura planului, pe 3 ani, iar administrator a fost Timotin Viaceslav. Pe hârtie, societatea urma sa fie redresata. In realitate, a urmat degradarea.

Instanța a spus clar: administratorul trebuia sa prezinte rapoarte privind situația financiara, tabloul patrimonial si perspectivele de realizare a planului. Asta nu era opțional. Era obligație.

3. SFS si CNAS nu erau pe margine. Erau in centru.

Tabelul definitiv al creanțelor validate din 2008 arata limpede ca masa credala era de 3.893.763,53 lei. Numai CNAS avea 939.871,00 lei la rangul III si 102.849,00 lei la rangul VI. Oficiul Fiscal Ciocana al IFS Chisinau avea 86.598,00 lei la rangul III si 3.652,00 lei la rangul VI. Asta înseamnă influenta reala, nu prezenta simbolica.

Cu alte cuvinte, statul nu poate spune ca „nu a putut face nimic”. A putut. Întrebarea este de ce nu a făcut.

4. Ani întregi. Aproape fără reacție.

Din actele invocate reiese aceeași imagine apăsătoare: procedura mergea, timpul trecea, societatea se topea, iar reacția instituționala serioasa nu se vede. Planul a fost aprobat in 2009, cu promisiunea redresării. Dar unde a fost controlul real? Cine a verificat daca planul merge? Cine a cerut socoteala? Cine a aparat patrimoniul? Cine a aparat participația statului de 30,08%?

Când o întreprindere se scufunda lent, iar creditorii publici puternici nu mișca decisiv, nu mai vorbim despre simpla pasivitate birocratica. Vorbim despre o absenta care cere explicații publice.

5. Cifrele striga

In 2008, totalul creanțelor validate: 3.893.763,53 lei.

In august 2021, totalul obligațiilor curente fata de buget: 14.562.890,16 lei. Din aceasta suma, 8.085.301,10 lei erau plata de baza, 6.443.450,76 lei majorări de întârziere, iar 34.138,30 lei amenda. Documentul mai spune clar si altceva: contribuabilul era in proces de insolvabilitate din 15.04.2008.

Asta este fotografia reala a „redresării”: datoria nu s-a stins. A explodat.

6. Unde au fost când datoria a sărit de 14 milioane?

Contul curent generalizat din 09.08.2021 nu arata doar o suma uriașa. Arata si structura prăbușirii. Numai pe contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori apar 4.651.406,13 lei. Numai pe penalități pentru neachitarea la termen a acestor contribuții apar 3.692.671,73 lei.

Aici orice om de buna-credința pune aceeași întrebare: daca CNAS si SFS aveau aceasta realitate in fata, de ce au tăcut atat de mult? De ce nu au intervenit brutal si devreme, când mai era ceva de salvat? De ce au lăsatmuntele de datorii sa crească pana a înghițit societatea?

7. Falimentul a venit abia după devastare

Când societatea era deja sufocata, a venit si cererea de constatare a încălcării planului si de aplicare a falimentului. Dar exact aici doare cel mai tare: de ce abia atunci? De ce după ani de degradare? De ce după ce datoriile au scăpat de sub orice control? De ce după ce întreprinderea a fost, practic, pusa la pământ? Faptele din acte susțin limpede cronologia: întâi ani de procedura, apoi colapsul, apoi falimentul.

Nu salvare. Nu reacție timpurie. Nu control real. Ci faliment la capătul drumului.

8. Si după faliment? Apar cesiunile.

Apoi tabloul devine si mai greu de ignorat. Tabelul creanțelor validate nestinse, întocmit la 02.10.2025, indica un total de 1.265.880,66 lei si menționează expres SRL „Mobile Devices Distribution” si SRL „Invensis Soft”, inclusiv in contextul cesiunilor. In același document apare si administratorul/lichidatorul Timotin Veaceslav.

Aici explodează întrebarea centrala a acestui dosar: cum s-a ajuns ca, după ani de pasivitate a creditorilor publici, controlul procedural sa alunece spre alte mâini?

9. Coincidenta? Sau mecanism?

Este exact genul de situație care ridica suspiciuni publice majore. Întâi, ani de tăcere. Apoi, creșterea uriașa a datoriilor. Apoi, constatarea încălcării planului. Apoi, falimentul. Apoi, cesiuni. Apoi, schimbarea centrului de influenta in procedura.

Prea multe coincidente pentru un singur dosar. Prea multa liniște într–un loc in care statul trebuia sa bata alarma.

10. Întrebarea nu mai este daca statul a fost prezent. Ci de ce a tăcut.

SFS si CNAS nu pot spune ca nu știau. Erau in masa credala. Aveau creanțe validate. Aveau putere. Aveau interes financiar direct. Statul avea inclusiv participație de 30,08% in societate, deci nu era vorba doar despre bani publici de recuperat, ci si despre apărarea unui patrimoniu in care statul era acționar.

Si totuși, rezultatul este acesta: o societate ruinata, datorii uriașe, plan eșuat, faliment, cesiuni si întrebări care devin din ce in ce mai întunecate.

11. Cea mai grea fraza
Poate cea mai grea concluzie nu este juridica. Este morala.
SA „Alimentarmas” nu pare doar o companie care a eșuat. Din acte se vede imaginea unei întreprinderi lăsatesa moara lent, in timp ce cei care aveau pârghii sa intervină au rămas tăcuți prea mult timp.
Iar când statul tace într-un asemenea dosar, tăcerea nu mai este neutra.
Tăcerea protejează.
Tăcerea acoperă.
Tăcerea muta controlul.
Tăcerea devine parte din dezastru.

12. Întrebările care nu mai pot fi evitate
Cine a verificat cu adevărat executarea planului aprobat in 2009?
De ce creditorii bugetari nu au acționat ferm când datoriile au explodat?
De ce nu s-a cerut la timp înlocuirea administratorului, daca societatea mergea spre prăbușire?
De ce falimentul a venit doar după devastare?
Si cum s-a ajuns ca, după toate acestea, influenta in procedura sa fie legata de cesiuni către firmele menționatein tabelul consolidat?

13. Finalul care doare
Acesta nu este doar un articol despre o insolvabilitate.
Este un articol despre eșecul supravegherii.
Despre absenta reacției.
Despre tăcerea instituțiilor.
Despre o întreprindere lăsata sa fie sfâșiata ani la rând.
Si despre o întrebare pe care opinia publica are tot dreptul sa o pună cu voce tare:
A fost doar nepăsare? Sau a fost o tăcere convenabila pentru cineva?

Atașamente:

• 1. Incheiere CA 2007
• 2. Hotarire CA 20.03.2008
• 3. Tabel creantele validate 2008
• 4. Hotarare CA (plan) 25.03.2009
• 5. PV comitet 01.07.2008
• 6. PV Adunare creditori 13.03.2009
• 7. Cerere faliment SFS
• 8. Hotarare_faliment_21.07.2021(dispozitiv)
• 9. Tabel creante validate dupa cesiuni
• 10. Creante curente fata de buget dupa plan august 2021
• 11. Sentinta (Topalo Arcadie)