„19 ANI DE INSOLVABILITATE.
30% DIN UZINĂ APARȚINE STATULUI.
CINE BLOCHEAZĂ IEȘIREA DIN FALIMENT?”

„SFS cesionează milioane exact când oferta de stingere integrală era realizată – iar în ecuație apare un nume condamnat penal”
SA „Alimentarmaș” se află în procedură de insolvabilitate de 19 ani.
Un termen care depășește orice limită rezonabilă și spiritul Legii insolvabilității.
În această întreprindere, statul deține 30,08% din capital.
Deci fiecare tergiversare afectează direct interesul public.
În 2025, pentru prima dată după aproape două decenii, apare o soluție reală:
ROSE A.C. S.R.L. depune oferta de executare integrală a creanțelor validate și ale masei.
Instanța admite oferta.
Sumele sunt consemnate.
Ieșirea din faliment devine posibilă.

Agenția Proprietății Publice susține integral realizarea ofertei, conștientă că finalizarea procedurii înseamnă salvarea cotei statului și închiderea unui dosar rușinos de prelungit.
Și atunci începe blocajul.

Blocarea sistematică
Serviciul Fiscal de Stat:
• suspendă distribuirea banilor
• prelungește sistarea
• iar în paralel, pe 19 ianuarie 2026, încheie în tăcere Contractul de cesiune nr. 26-09/1-17-46-8010, prin care transmite către SRL „Ultra Distribution” creanțe de 3.915.233,60 lei
Fără procedură publică.
Fără licitație cunoscută.
Fără explicații clare privind temeiul legal.
Exact în momentul în care oferta putea duce la stingerea integrală a datoriilor.

Cine este în spatele acestei reconfigurări?
SRL „Ultra Distribution” este indicată ca entitate afiliată cercurilor asociate lui Topalo Arcadie.
Potrivit Sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 3 mai 2017 (Dosar nr. 1-733/16), Topalo Arcadie Valentin a fost condamnat pentru participare la infracțiuni legate de evaziune fiscală și activitate infracțională organizată.
Hotărârea descrie constituirea și gestionarea unor entități implicate în scheme fiscale și prejudicii bugetare semnificative.
Acesta nu este un zvon.
Este o sentință judecătorească.
În acest context, introducerea în masa credală a unei entități asociate cercurilor acestui nume ridică o întrebare legitimă de interes public:
Este oportun ca o creanță fiscală a statului să fie transmisă către un cerc asociat unei persoane cu antecedente penale pentru infracțiuni economice?



Contradicția instituțională
Pe de o parte:
Agenția Proprietății Publice susține realizarea ofertei, dorind ieșirea din insolvabilitate pentru a proteja cota de 30,08% a statului.

Pe de altă parte:
Serviciul Fiscal de Stat, în coordonare procedurală cu lichidatorul Timotin Veaceslav:
• blochează distribuirea sumelor
• introduce elemente suplimentare în masa creanțelor
• cesionează o parte a creanței către o firmă afiliată
• generează noi motive de contestare și amânare
Statul pare să acționeze împotriva propriului interes.

Întrebarea centrală
De ce exact în momentul în care:
• oferta era admisă,
• banii erau consemnați,
• ieșirea din faliment devenea iminentă,
SFS a ales să cesioneze creanța și să creeze un nou actor procesual?

Această succesiune de acțiuni nu este neutră.
Ea produce efecte clare:
✔ reconfigurarea masei credale
✔ apariția unui creditor privat suplimentar
✔ deschiderea unor noi căi de blocare
✔ amânarea ieșirii din insolvabilitate

Fără licitație. Fără transparență. Fără concurență. Înafara normelor legale din codul fiscal
În interpelarea oficială adresată SFS și Ministerului Finanțelor, ofertantul ROSE A.C. a cerut să fie indicată norma legală expresă care permite cesionarea creanțelor fiscale și a majorărilor de întârziere.

Până în prezent:
• Nu este cunoscută o procedură publică de selecție.
• Nu este cunoscută existența unei licitații.
• Nu este cunoscut temeiul exact din Codul Fiscal.
• Nu este cunoscut dacă Ministerul Finanțelor a emis un aviz juridic.
În lipsa acestor elemente, contractul pare a fi rezultatul unei negocieri directe dubioase, într-un context extrem de sensibil.

19 ani nu sunt o eroare administrativă
Legea insolvabilității nu a fost creată pentru a ține întreprinderile captive două decenii.
Când o ofertă legală de executare integrală este susținută de instituția care apără patrimoniul statului, iar simultan o altă instituție publică generează obstacole succesive, suspiciunea devine inevitabilă:
Nu cumva se încearcă menținerea artificială a SA „Alimentarmaș” în insolvabilitate?

Interesul public vs interese private
Cota statului: 30,08%.
Durata insolvabilității: 19 ani.
Oferta: integrală.
Banii: consemnați.
APP: susține ieșirea.
SFS: blochează și cesionează.
În ecuație apare o firmă asociată cercurilor unei persoane condamnate pentru infracțiuni economice.
Societatea are dreptul să întrebe:
✓ Care este raționamentul economic și ce scop urmărește cesionarul???
✓ Cine beneficiază de prelungirea insolvabilității?
✓ Cine pierde dacă uzina iese din faliment?
✓ Și de ce instituțiile statului transmit semnale diametral opuse?

Concluzia care se conturează
1. Cesiunea din 19.01.2026 nu este un simplu act tehnic.
2. Este o mutare strategică care a generat un nou blocaj exact când ieșirea din insolvabilitate era posibilă.
3. Într-un dosar în care statul este acționar cu 30,08%.
4. După 19 ani.
5. Răspunsurile nu mai sunt opționale.
6. Ele sunt o obligație față de interesul public.

Atașamente:

• Contract cesiune 19.01.2026 (oferta de executare)
• Sentința JCh. Central 02.05.17 (oferta de executare)
• CERERE ROSE AC SRL vs SFS, MF (oferta de executare)