Faliment ținut forțat „pe aparate de ventilare artificială”? Cum au fost blocați 8,5 milioane lei în dosarul SA „Alimentarmaș”
Deciziile Serviciului Fiscal de Stat au intervenit exact când falimentul putea fi închis. Coincidență sau intervenție în favoarea unor interese private?
În dosarul de faliment al S.A. „Alimentarmaș”, lucrurile păreau să meargă spre finalizare. Oferta de executare fusese admisă de instanță. Sumele necesare – peste 8,5 milioane lei – au fost depuse integral în conturile speciale ale debitorului. Creditorii urmau să fie plătiți. Procedura putea fi închisă.
Apoi a intervenit blocajul.
Prin deciziile emise de Serviciul Fiscal de Stat, distribuirea fondurilor a fost sistată. Nu ofertantul a fost oprit. Nu o tranzacție viitoare a fost blocată. Au fost blocați bani deja depuși legal în conturile speciale, sub controlul lichidatorului și al instanței de insolvabilitate.
Momentul – cheie
Blocarea intervine exact în punctul în care falimentul putea înceta.
Banii existau.
Hotărârile judecătorești erau definitive.
Procedura de distribuire începuse.
Și totuși, mecanismul a fost oprit.
Ce ridică suspiciuni
Potrivit susținerilor reprezentantului debitorului, deciziile SFS nu ar fi vizat o încălcare reală a regimului sancțiunilor internaționale, ci ar fi generat un pretext procedural pentru a împiedica finalizarea falimentului.
În acest context este invocat numele lui Topalo Arcadie, despre care se afirmă că ar avea interes direct în menținerea procedurii de faliment.
Nu este vorba despre o acuzație penală stabilită prin hotărâre judecătorească.
Dar este vorba despre o coincidență procedurală majoră:
👉 falimentul urma să fie închis
👉 fondurile existau
👉 distribuirea începea
👉 intervine sistarea
Statul – parte afectată
Un element esențial este trecut aproape sub tăcere:
Statul Republica Moldova deține aproximativ 30% din capitalul social al S.A. „Alimentarmaș”.
Prin menținerea falimentului:
• se prelungește incertitudinea juridică;
• se blochează închiderea procedurii;
• se afectează indirect și interesul patrimonial al statului.
Astfel, efectul deciziilor nu lovește doar în creditori privați. Lovește și în stat.
Întrebările care trebuie puse
• De ce a fost necesară intervenția SFS exact în momentul finalizării procedurii?
• De ce au fost blocați bani deja consemnați în conturile speciale ale debitorului?
• Dacă scopul era prevenirea unei eludări, de ce nu a fost blocată depunerea sumelor, ci distribuirea lor?
• Cui folosește menținerea falimentului?
Apariția unui tipar?
Când o procedură judiciară ajunge la punctul final și este blocată printr-o intervenție administrativă externă, apare o problemă sistemică.
Dacă deciziile au fost corecte, instanța va confirma legalitatea lor.
Dar dacă ele reprezintă o interferență în executarea unor hotărâri definitive, atunci ne aflăm în fața unui precedent periculos: utilizarea unui mecanism de protecție legală pentru a conserva o situație convenabilă anumitor interese.
Concluzie:
Faptele obiective arată astfel:
✔ Banii au fost depuși
✔ Falimentul putea fi închis
✔ Creditorii urmau să fie plătiți
❌ Distribuirea a fost blocată
Consecința: falimentul continuă.
Dacă aceasta este doar o coincidență procedurală, instanța o va clarifica.
Dacă însă blocajul reflectă un mecanism prin care o procedură judiciară este menținută artificial, atunci cazul SA „Alimentarmaș” devine mai mult decât un simplu dosar de faliment.
Devine un test pentru independența procedurilor de insolvabilitate și pentru protecția reală a interesului public.
Lasă un răspuns